D-aia urasc pitipoancele!

Posted: September 19, 2012 in not sickness

Eu, ca un amarastean ce sunt, am strans niste banuti alaturi de sotia mea (daaaaa! pana cand si unu’ ca mine e insurat) pentru a scapa de tot ce inseamna autobuz, ingramadeala, babe plimbarete, personaje de alte etnii, mancatori de semnite (dar nationalisti:)) ), intarzieri la locul de munca, etc, adica sa ne luam masina.

Da, da, sunt o gramada voci care spun “vaaaaai, dar tu crezi ca e asa usor sa intretii o masina? vaaaai, s-a scumpit benzina”. In cacat, toti spuneti asa, si cu toate astea, intotdeauna e aglomeratie pe strazi. Aia or merge pe frunze uscate si nu stiu eu.

Dupa ce era sa-mi iau teapa cu un Matiz, intrucat knowledge-ul meu nu a ajuns la un nivel avansat din pctul asta de vedere, am discutat cu o cunostinta care a auzit de cineva care vindea un Ford Escort, motor 1,6. Pula mea, e motor mare, nu merge, dar hai sa-l vedem ca privitul este gratis. Cand am ajuns la tip (tip insurat, care locuia la zece case de noi, deci un avantaj) efectiv m-am indragostit de masina, mai ales cand am aflat ca  nu a fost condusa pe distante mari, automobilul apartinand sotiei lui si fiind masina ei de fata cu care iesea cu gagicile in oras la suc. Perfect! Era foarte ingrijita, mergea struna, iar tipul mi se parea om serios.

Zic dupa ce o vad ca vreau sa vin cu un prieten mecanic sa-si dea si el cu parerea pentru ca era sa-mi iau o teapa cu o zi inainte cu super-Matizul ala ruginit. Asta urma sa se intample seara. Seara cand sun, imi spune tipul sa o lasam pe zilele urmatoare intrucat nevasta-sa a inceput sa planga, ca nu se desparte de masinuta ei, ca ce se face fara ea, ca etc. Ideea de baza era inlocuirea unui Ford Escort model 96, cu doua usi, cabrio, cu una mai de familie, de exemplu un Audi A3 din cele spuse de “capul familiei”. Ne roaga sa-l scuzam, lucru care se-ntampla si sa revenim peste cateva zile, timp in care va duce munca de convingere cu ea, ca pana la urma sigur o vinde.

Am zis!

Trec vreo trei zile, timp in care imi opresc cautarile foarte bine-dispus intrucat ma indragostisem de masina ca si cand ar fi fost Christine (cine cunoaste, stie la ce ma refer. Daca totusi sunteti prea multi incuiati p-aci, cautati informatii despre Stephen King).

TElefonul nu mai venea, asa ca sunam noi din nou, si iar suntem amanati.

Nu-i nimic. Mai asteptam ca doar asta am invatat toata viata noastra.

Intr-o sambata insa, dupa aproape o saptamana, ni se spune ca a doua zi ne ofera un raspuns clar si atunci incep sa-mi pun o mie de intrebari si un singur raspuns incert: tipa e pitipoanca si plina de cacacisme. Pentru numele Lui Dumnezeu, e vorba de o masina veche de douazeci de ani, nu de un rinichi! Sau mai rau, nu-ti vinzi copilul!

Desigur, nici Duminica nu s-a-ntamplat nimic, pentru ca Luni sa ma duc direct la el acasa pentru a vorbi, alaturi de nevasta-mea, pentru ca el sa spuna sec “nu v-am sunat pt ca nu am rezolvat nimic. nu exista sanse s-o vanda”.

Oh, ce ma bucur ca nu sunt din Braila sau din Oradea ca altfel te omoram la tine’n casa!

Eu mi-am inghitit limba, sotia mea a incercat sa pastreze o discutie decenta, iar totul s-a termina cu “pentru a-mi spala pacatele, cunosc un tip care vinde tot un Ford, dar nu e intr-o stare tocmai buna.”

Adica punctul pe I-mare, frate!

Probabil pitipoanca o sa doarma toata viata in masinuta ei de fata-mare si poate, din cand in cand, o sa faca sex oral tevii de esapament!:)

Sau poate sunt eu prea salbatic si nu m-am atasat niciodata de un lucru.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s