Sa vorbim despre iertare

Posted: February 29, 2012 in because I luv ya

Astazi s-a-ntamplat…

…sa stau in statia de autobuz pentru a astepta 30-ul cu dragostea in varful degetului mijlociu de a ajunge la servici. Si pentur ca sunt norocos, intarziam. Si pentru ca norocul meu sa fie complet, veneau toate traseele posibile in afara de 30, printre care si un troleu (202) din care coboara o mini-grupare de controlori (ii cunosc desigur, pentru ca intr-o viata de tanar roacar sau punkist – depinde in ce stadiu ma aflam – treci prin interactiuni care mai de care mai placute precum intalnirile cu jandarmii (animalele Romaniei), politia (inutilitatile Romaniei), paznicii de parcuri si mall (inutilitatile II ale Romaniei) si controlorii (curvele Romaniei)…

(si pentru ca sunt instabil, dau dintr-una in alta si va recomand filmul Kontrol, e o chestie ungureasca de underground care este de vazut intr-o viata. desigur, daca suferiti de nationalism si sunteti fani twilight, ramaneti in perfectiunea voastra si pisati-va pe mine)

…si desigur, aia prinsi, printre care si o alta mini-grupare de tigani (tocmai ei, da’ de ce oare?). Inarmat cu pixul in mana, unul dintre controlori, foarte bine-cunoscut de mine pentru ca imi futuse o amenda in urma cu vreo doi ani, luandu-ma tare cu chestii gen “voi roacherii astia, nu prea serviti bilete”, se tot dadea zmeu in mijlocului minoritatilor noastre dragi, pana cand unul dintre ei, bulibasa cred, il ia deoparte p-asta cu “hai fratioare sa ne-ntelegem”, cam cum fac ei de obicei. Bineinteles ca ochii mei dragi au fost furati de imaginea nationalista ce se desfasura la cativa metri de mine, asa ca nu m-am sinchisit sa ma ascund si am privit ca un neam prost cum bulibasa explica teoria chibritului cu gesticulari de exceptie, de parca s-ar fi aflat omul pe Scena Nationala din Viena, ca un mare dirijor. Controlorul il privea cu ingaduinta pentru ca apoi sa-i dea drumul, iertandu-l.

Pune-te in locul lui Iisus!! ! ! El ce-ar face?????

Tot astazi am trecut printr-o experienta superba in marea noastra comunitate de bloagari, in care am citit o postare de-a dreptul dramatica, ajungand in final la comentariile acesteia care erau parca mai dramatice ca postarea. Postarea era legata de o poveste de viata, iar comentariile oferite cu suspin si binefacere, din bunavointa si iubire, de parca toti s-ar fi transpus in povestea citita (na! ca m-am repetat). Printre ele insa, apareau si recomandarile calduroase de a ierta persoanele negative care in trecut au general calvarul apocaliptic al detinatorului blogului respectiv. Asa ca am lasat si eu un comentariu in care mi-am permis sa folosesc cuvinte si sintagme precum “imi trag”, “coaie”, “cur” sau “ipocriti”.

Tovarasii nu au apreciat manuscrisul, asa ca al meu comentariu a fost un pic modificat.

Iertare.

Haideti sa iertam.

Ganditi-va la profa de mate din liceu care v-a lasat corigenti si a starnit o saptamana de scandal din partea lu tactu si o palma de la ma-ta. Iertati-o!

Ganditi-va la soferul de autobuz care a mers atat de incet in ziua in care v-ati primit prima mustrare scrisa la servici. Iertati-l si p-ala!

Ganditi-va la cocalarul ala care te-a batjocorit in autobuz cand erai putoi, care te-a tras de par si ti-a ciupit gagica de cur. Iertati-l!

Si cred ca lista poate continua.

Atunci hai sa ne gandim la adevaratele iertaciuni ce erau invocate de mai marii filosofi de pe blog-urile romanesti in zilele noastre.

Hai sa-l iertam pe tatal vitreg care m-a lasat cu sechele cand eram fetita de sase ani pentru ca-si plimba pula peste urechile mele si s-o iertam si pe mama care nu m-a crezut cand ii spuneam! De asemenea, merita de doua ori iertata pentru ca atunci cand a inteles adevarul nu i-a turnat verde de paris pe gat cacatului de barbacsu, nu i-a taiat coaiele si i le-a pus in gura si nu si-a impodobit camera cu intestinele lui, alegand doar sa se desparta de el! Haide sa-l iertam pe jandarmul ala care a batut zeci de oameni nevinovati printre care si pe batranul tata care venea de la paine! Haide sa-l iertam pe baiatul de bani gata care a condus drogat la volan, a omorat un copil pentru ca apoi sa fie achitat pentru ca taticu’ lui il cunostea pe primar, presedinte, sau poate cine stie, pe Nostradamus! Haide sa iertam guvernul pentru ca-si bate joc de popor si pe ungurii care se imbraca in negru de ziua nationala a Romaniei, pe teritoriul Romaniei; si in final, de ce nu, haide sa-l iertam pe Mutu ca a ratat penalty-ul cu Italia de la ultimul Euro la care am participat si pe americani ca se pisa pe noi oricand, intrand oriunde le miroase nasul ala de heroinari impotenti a petrol!

Haide sa iertam tot ce misca, sa ne apucam de maini, sa dansam o hora mare a fericirii si sa ne imaginam ca bombele alea atomice de la Nagasaki si Hirosima au fost de fapt pocnitori cu vata de zahar si ca foametea din ziua de azi este doar o gluma cu camera ascunsa.

 

PS: presupun ca trebuie iertata si baba aia care dadea carne de mancare la o satra de caini vagabonzi si care mi-a spus ca o sa cresc un drac de fapt, atunci cand mi-am bagat pula in mainile ei pentru ca mancarea aia ar fi putut s-o ofere copiilor de la orfelinat, nu cainilor care au omorat oameni pe strada. Pana la urma nu e vina cainelui, ci a oamenilor ca bosorogimea de oras din ziua de azi care-i ascunde atunci cand cei de la hingheri vin sa-i castreze. De aceea am ajuns sa dam legi de a-i ucide, in loc de a-i castra.

Comments
  1. blondeparadise says:

    man sunt de acord cu tine. sincer. sa ierti niste fapte absolut cretine e de-a dreptul ridicol.
    scuze pt ciopartire…ti am explicat de ce….iarta la blonda un gest ca asta…
    si remeber ce ti am zis pe mess: live fast dye young!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s