Care este scopul tau? (varianta speriata)

Posted: February 6, 2012 in D-ale studentenilor

Atunci cand am ales sa intru la facultatea de Litere, Universitatea Petrol-Gaze (sau UnPasGresit precum spuneau monstri sacrii care-si beau cafeaua in fiecare dimineata prin curtea cladirii de vreo sase sau sapte ani), am crezut ca voi face rahatul praf asa cum spune romanul (plecat in Italia) si ca placerea mea de a scrie va fi apreciata si va prezenta interes cadrelor didactice ce aveau sa imi lumineze calea vietii.

N-a fost.

Chiar te asteptai la asta?

Nu am spus niciodata ca voi fi publicat si ca voi fi ridicat in slavi ca Stephen King sau John Saul, dar am crezut ca stimabilele inteleginte artificiale din catedra de litere, aveau sa ma cunoasca un pic ignorand coaja formata din geaca de piele, par lung, cercei si tatuaje.

(Apropo de asta: idiotii care inca mai cred ca am trecut de pragul comunismului si ca oamenii diferiti de societatea impusa si corecta, sunt acceptati in orice cadru, sa imi lase mesaje sau comentarii – cum doresc ei – pentru a le putea transmite diferite modalitati de sinucidere.)

La primul curs de Teoria Literaturii (seminar de fapt) am fost intrebati ca niste copii cuminti si virgini ce suntem, ce autori preferam, atat in poezie cat si in literatura. Majoritatea pizdoacelor din grupa au raspuns cu fermitate si orgasm ca Eminescu se afla pe primul loc in Top5, apoi a venit randul meu care am raspuns sincer ca nu citesc poezie si ca prefer literatura straina. Nu am vrut sa intru in detalii, adevarul e ca aveam si oarece emotii (doar era primul cuvant scos ca student, nu ca elev de liceu), asa ca am enumerat rapid Dean Koontz, Serge Brussolo, Stine si inca unul pe care nu-l mai tin minte acum.

Cred ca le-am enumerat prea repede.

Sau datorita emotiilor am vorbit prea incalcit.

Profesoara seminarista, care se dovedea a fi un cadru didactic deosebit de inteligent, a ramas cu privirea pierduta incercand sa isi dea seama daca autorii enumerati de mine chiar exista. Apoi ma intreaba cu ochii defaimatori: “Autorii astia… chiar ii citesti?”.

Ah, nu. Ii citea bunicamiu’ pe front iar eu i-am visat in timp ce te sodomizam pe tine!

Desigur, la cateva saptamani dupa, cand am vazut ca ni se impuneau aceleasi cacaturi ca in anii de scoala, fara sa ni se dea posiblitatea de a propune ceva liber sau de a avea discutii cu adevarat inteligente si pline de ingeniozitate sau creativitate, am avut teribilul tupeu sa ma duc la aceeasi seminarista sa o intreb cu umilitate daca are timp sa imi citeasca vreo doua pagini pentru a-mi spune o parere sincera. Mi-a raspuns pe acelasi ton scarbit: “Eu nu am timp de asa ceva. Te rog sa te adresezi altcuiva. Aici am venit sa invatam.” Apoi a disparut in eternul coridor pe care eu il iubeam si il foloseam pentru a-mi scuipa mucii si pentru a scutura tutunul tigarii.

Am inteles dupa alte incercari ca Facultatea de Litere nu e pentru cei care scriu (nu ma consider scriitor) din pasiune. Pentru astia, exista facultatea de Sport sau cea de Aero-Spatiale.

In anul III, o tipa de la mine din grupa, a incercat marea cu degetul, venita cu niste figuri dintr-o universitate bucuresteana, si a mers la sefa de catedra a Facultatii de Litere UPG Ploiesti, pentru a-i prezenta un proiect literar format dintr-o revista studenteasca ce avea sa cuprinda articole si creatie strict ale studentilor din UPG, la care avea sa fie redactor sef, inconjurata de alti milogi ca mine, care aveam sa fiu un redactor mai mic.

Reactia profesoarei a fost de-a dreptul geniala.

A inceput sa tremure haotic, sa se innegreasca la fata (mai rau decat era deja din nastere), si sa tipe isterica… bine… poate exagerez un pic, insa intelegeti ideea; spunand: Care este scopul tau, fetito? Ce urmaresti cu asta? De ce vrei sa faci un asemenea proiect? Ce urmaresti cu revista asta a ta? Spune-mi repede pentru ca eu nu pot sa aprob asa ceva! Tu sigur urmaresti ceva…

CE PU*A MEA ARE ASTA, FRATE?

Da, Doamna Profesoara Sefa de Catedra sau ce dracu’ esti, vrea sa-ti ia locul, sa te scuipe si sa se pise pe tine in momentul in care-i vei sterge pantofii pentru ca ea, prin proiectul asta universitar smecher va ajunge la conducerea UPG-ului si nu numai, va ajunge presedintele Statelor Unite.

Inchei repede pentru ca mi se termina programul de munca: sa tot ai valori in Romania.

Comments
  1. Allexxxya says:

    :)))) O da! Recunosc profesoarele! Stupid bitches!!!!!

  2. claudiahankins says:

    eu cred sincer ca ai potential si ca “ai condei”
    “Eu nu am timp de asa ceva. Te rog sa te adresezi altcuiva. Aici am venit sa invatam.”-> asta chiar m-a socat!😦

    • zombie667 says:

      ai fi uimita, claudito:)
      vor mai fi postate “povesti” din astea. sunt multe de spus si am de gand sa pornesc un mare razboi cu univeristatea aia de tot rahatul
      Multumesc mult pentru parere si sinceritate! Toate cuvintele si parerile voastre (mai ales ale celor care nu ma cunosc personal) ma fac sa prind incredere in mine, si oricum ar fi ele chiar te rog sa mi le adresezi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s