Feisbuci Vs. blogroll

Am avut blog inainte sa am cont pe facebook (sau cel putin asa mi-aduc aminte).

Mi-am facut blog in speranta ca voi reusi sa promovez in vreun fel proza pe care o scriam, apoi am realizat cu stupoare ca niciodata nu o sa reusesc sa public folosind o asemenea strategie, asa ca am renuntat sa mai postez nuvele intregi sau fragmente prea lungi, sa ofer prea multe detalii despre proze, etc, totul la sfatuirea altor tipi si tipe ce detineau bloguri. Sfaturile lor au fost foarte bune si tin cont de ele si acum (dovada e pagina asta de wordpress unde nu am mai publicat un fragment din ceva de multa vreme – nu pentru ca nu am mai scris ci pentru ca nu am mai vrut).

Mi-am dat seama ca nu o sa stea niciun publicist vreodata pe bloguri in vanarea tinerelor talente (nu, eu nu ma consider un talent, precum se vede nu ma gasiti inca in nicio librarie. nici nu aveti cum. eu nu scriu despre fluturasi roz si manele), deoarece i-ar lua foarte mult timp sa ajunga la unul care merita citit.

Am luat la purificat acum vreo doi ani o lista uriasa de bloguri si am inceput sa le citesc in speranta ca voi reusi sa gasesc oameni cu care as putea sa fac un proiect studentesc, un rahatel mic de tip revista literara in care sa publice DOAR tinerii. Desigur, tovarasii nu au apreciat ideea – aici ma refer la babaciunile care conduceau universitatea. Nu mi-a parut rau ca n-am facut mare cacat, deoarece am vazut cam ce scria lumea pe blog in vremea aia: multumiri catre prieteni si mame, dedicatii catre pulea, povestirea serii in care a mers la discoteca si multe multe multe momente de filozofie. In cazul in care nu ati observat, Romania este o tara de 22 de milioane de patroni, toti saraci, si tot atatia filozofi care stiu mai bine ca ceilalti sa dea lectii de viata. Cu toate astea, 60% din populatie este analfabeta.

Am trecut peste nivelul socului de-atunci si am ajuns aici, pe un blog de wordpress si ma minunez.

Criticam feisbuc-ul insa folosim blogul ca wall-ul feisbucului.

Daca ne cacam, scriem pe blog; daca suntem violate cu siguranta scriem pe blog si mai facem si haz-de-necaz (eh, pana la urma e doar o fisura anala, trebuie sa-mi coasa vaginul, sfarcul si ochiul, si am nevoie de terapie psihica intensiva. Doar atat!),; daca ne-a batut tati scriem pe blog; daca am facut sex si am avut ejaculare prematura CU SIGURANTA scriem pe blog; daca ne otravim sotul de asemenea scriem pe blog in speranta ca nimeni n-o sa afle; daca am ajuns in spital scriem pe blog (si bineinteles, chiar daca e fractura de unghie toti vor plange si iti vor ura succes ca si cand faci trasnplant de inima si scoti o tumoare de pe creier); iar in curand o sa scriem pe blog atunci cand murim asteptand ca toata lumea sa angajeze bocitoare virtuale.

In curand, inmormantarile vor fi virtuale, tot pe blog.

Asa ca

nu stiu daca avem dreptul sa facem vreun atac la feisbuci pentru ca toata lumea are blog si il deschide mai des decat pagina de wall.

Din pacate, putini sunt cei care chiar au ceva de transmis prin postarile lor.

Majoritatea isi confunda viata cu una virtuala si de aceea nu ies la o bere, nu isi beau cafeaua cu prietenii sau fratii/surorile, raspund greu la telefon, nu mai fac sex, nu merg in concediu (sau daca o fac scriu pe blog din concediu) si NU TRAIESC!

Ma bucur pentru ei. Eu voi ramane asa lenes cum sunt ca d-aia am burta:)))

Maneaua americaneasca

Precum spunea Till de la Rammstein prin 2004 cand s-a lansat Reise, Reise, Statele Unite reprezinta un mare pisoar. Este o oala in care poti doar sa te pisi.

Trecand peste gafele nationale si internationale de la CNN in care Elvetia era pozitionata la est de Germania pe o harta electronica afisata clar ca zeul Soare, trecand si peste dorinta lor de razboi si petrol, cat si peste analfabetismul crunt de care dau dovada, ajungem si la muzica lor perfecta “sofisticata, ma” (asta ca sa parafrazez un alt cacat al industriei muzicale romanesti), din care se scot milioane de dolari, faima, autografe, droguri, baie’n sperma, sex oral si viagra.

Privind clipurile americanesti semnate de Snoop-Dog sau mirificul autenticul 50-sent (care a dorit sa se imbogateasca si a luat trei gloante-n creier din cate se pare, ca e mai analfabet ca 90% din populatia tarii) extragem urmatoarele:

- PIMP (am inteles ca inseamna Peste… dar nu stiu ce rasa, probabil de culoare);

- curve (vine la pachet cu PIMP, e logic in pula mea!!!);

- bautura (bautura si femei asa cum ne spun mirificii nostri artisti.. ma refer la romanasi);

- iarba (daca e interzisa si doar Sisu poate sa intre’n puscarie pentru ea, asta nu inseamna ca Snoop Dog poate fi afectat de politie dupa ce a fost anuntat la CNN ca s-a luat din nou de fumat);

- dusmani (neaparat dusmani. batai de gand si din alea, poc poc, bang bang, you’re dead!);

- faima (pai pula mea, daca esti PIMP, logic ca ai faima);

- bani si o casa uriasa (***********PIMP,******ca ai si bani si casa uriasa);

- masini luxoase (care sa topaie precum Andreea Balan pe scena, ca pe altceva… de unde?).

Acum sa luam ce vedem la noi si la monstrii sacri ai culturii romanesti, Guta, Salam, Maslina, Ou-Fiert, etc:

- mafiot (smecher da’ smecher, om din lumea interlopa, depinde de caz);

- femei (care tot curve sunt, dar putin mai proaste ca sunt made in Romania);

- bautura (din pacate stramosii nostri se imbatau cu vin si tuica apoi se bateau cu tatarii, astia se imbata cu whisky si apoi se bat intre ei);

- dusmani (CUM PULA MEA SA EXISTE MANEAUA FARA DUSMANI???? Maneaua a inventat dusmanul!)

- faima (pai la cati analfabeti se uita la taraf…);

- bani (neaparat trasi la imprimanta sau imprumutati de la adevaratii smecheri);

- masini, case, garaje, cutii de carton, etc.

Observati asemanarea, nu?

 

Pe langa asta insa, ne putem infrati de-a dreptul cu ameriCANCIi si la muzica de proasta calitate de tip Andreea Balan, Smiley, Alex, 3Sud-Est, Animal Y sau ce pula mea s-o mai canta in Romania in ziua de azi.

Ne referim la muzica rock de cacat care se canta la balurile de liceu in SUA (precum am vazut si io in filme, ca sunt prea taran sa ajung acolo), muzica pe care o asculta orice pizda rea care plange la poemele stiu eu carui drogat de peste ocean, muzica aia de cacat zdrenturoasa in care se repeta vreo doua acorduri si nu transmite niciun mesaj, in care toata lumea topaie precum coaiele starurilor porno masculine si zambeste fericita, traind printr-un mecanism cacacios specific copiilor de bani-gata care nu au problemele unei vieti reale (oare tata mai are vreo luna de luat somaj? cum fac rost de bani s-o invit pe colega mea la un suc – Adria – ? mi s-au rupt adidasii deci trebuie sa-i lipesc pentru ca nu vreau sa-mi supar parintii) si probleme de gen “Nu m-au primit in echipa de fotbal? nu sunt primit la petrecerea pulii! oo vai ma masturbez pentru ca sunt prea analfabet sa leg doua cuvinte!”.

Aici amintim super-genii-muzicale precum:

Busted

Wheatus

The All American Rejects

Blink 182

Hookastank

sau tristii dar cool-istii

Linkin Park

Papa Roach

Adema

si mai stiu eu ce cacati virgini de genu’ asta pe care oricum nu-mi permit sa mi pun pe blog nici macar cu un link.

 

Metalistul de orice fel (clasic, deathar, blackar, grindar, gothar etc) este de cacat si so not-cool!

 

Rockstar

Nickelback este una din trupele de Nu-Metal care m-au impresionat indeajuns de mult incat sa adaug in playlist-ul meu toate discurile lor.

Melodia ROCKSTAR insa, depaseste practic mai tot ce inseamna limita rock-ului alternativ si plangacios, in care se mai adauga si un vers hip-hop sau un tipat homosexualist ca al lui Chester de la Limbi’n Park. Parerea mea este ca daca jumatate din populatia globului ar percepe cu adevarat mesajul acestui track, lasand deoparte faptul ca Nickelback isi plange in general muzica pe soange precum Someday, Too Bad  sau How You Remind Me (nu ca astea ar fi niste melodii proaste) si faptul ca rock-ul canadienilor este pentru pizde ieftine, sunt sigur ca multe lucruri s-ar schimba iar MTv-ul si tot VIP-ul global nu s-ar mai pisa pe “clasa muncitoare”.

 

Rock-ul nu a aparut ca sa se pise pe manele si labe-triste!!!

Logic ca nu, pentru ca rock-ul domneste dinaintea regresului uman de acum.

In play-list-ul oricarui om (chiar si al cocalarilor) apare Don’t Cry de la GNR, Unforgiven de la Metallica si Poison de la Alice Cooper. Trecand peste faptul ca pana cand si cocalarilor le e rusine cu muzica pe care o asculta (precum spuneam intr-un post anterior, cunosc ultrasi-cocalari care la preferinte muzicale pe pagina de feisbuci au scris haus (house)), stim siguri ca mai apare cate o melodie rock mai lenta, mai pe intelesul si corasonul tuturor, pe care o ascultam fara sa vrem si pe care o adoram chiar daca traim in Pantelimon, in stiu eu ce sat cu calul parcat in bucatarie sau in centrul vechi al Sibiului. Din pacate sunt o multime de roacari care in afara de Poison nu mai cunosc alta melodie de la Alice Cooper si care n-ar fi cunoscut Guns N Roses daca astia n-ar fi scos un best-off cu cele mai bune soange.

Din pacate (2) – cel mai din pacate de altfel – este existenta rocarului roman (si nu numai) care habar n-are de ce a aparut rock-ul si care-i faza cu mesajul ala al lui zdranganit.

De aceea am ajuns sa ascultam Limp Bizkit sau Linkin Park. Pentru ca e cul cum suna si pentru ca nu transmite niciun mesaj si astfel, nu suntem nevoiti sa ne suprasolicitam rahatelul de creier care sta lejer in cutia craniana.

Rock’n Roll-ul a pornit razboiul impotriva aristocratiei americanesti (si nu numai) in care femeile nerase pe picioare isi beau supa cu pipeta si stergeau la cur cu mana majordomului (pe vremea aia de culoare, din pacate). Astfel, Elvis a fost considerat satanist, iar Beatlesii au perceput speculatii de la corectii mapamondului (paranoicii inutili) cum ca discurile lor transmiteau mesaje catre diavol si pula mea… intelegeti voi. Culmea, astia erau mai indragostiti de fel, insa Black Sabbath, Led Zeppelin, Motorhead, Twisted Sisters, etc au nascut adevarata avalansa de mesaje anti-”the man”, si aici ne referim la “omul”, nu ca fiinta, ci ca acel om, cel care ne conduce, ne impune, ne batjocoreste, ne subjuga, ne naste si distruge realitati dupa propriul plac, cel care polueaza, defriseaza, ucide, suge petrol ca Brianna Banks penisuri, ne americanizeaza, bla bla bla.

Si astfel au aparut stratificarile: pletosii, slinosii, jegosii, nespalatii, drogatii, betivii, care percepeau in mod salbatic mesajul pro-anarhie si impotriva “obey”-ului; si perfectiunile culte care isi bat cruci la anumite interactiuni, fac rugaciuni, si accepta sa stea in genunchi impotriva “acelui om”.

Unde s-a ajuns?

La intrebari precum “ce intelegi tu din muzica rock? din urletele alea? din tipete si din zdranganeala aia?” si la rahaturi gen “daca vrei sa lucrezi aici trebuie sa te tunzi, iar tu, fata, sa-ti scoti belciugul din nas”.

Odata cu evolutia muzicii (ne referim strict la muzica rock, pentru ca am specificat muzica, nu cacat), s-au diversificat si stilurile si am ajuns de la “I Wanna Rock” si “Paranoid” la urmatoarele soange enumerate cu tot cu videoclip mai jos. In incheiere, nici Romania nu a scapat de acest val si uite ca existe oameni care au coaie si spun lucrurilor pe nume. Tot respectul pentru acestia.

 

Si dragii mei cocalari, daca doriti sa luati o pauza de la imbuibarea cu cacat de pe MTv, Atomic si Taraf, va recomand sa preluati mesajul de mai jos si sa-l trageti prin filtrul perfectiunii voastre. Apoi ganditi-va la ce ati inteles din tot haosul ala pe care l-ati ascultat.

Daca ma luati cu labe cum ca e prea multa galagie si nu intelegeti versurile, dati de scroll un pic mai jos si aveti atasate versurile.

OTEP – Rise, Refuse, Resist

perfect little spouses
in perfect little houses
it’s family fun time
let’s commit a hate crime

….if i can’t be loved, then I’ll be hated.

I’m disconnected
I’m uninspired
I’m burning in water
I’m drowning in fire

I’m trapped inside my mind
beneath these piles of stinking life
you use this abuse to keep me conquered
you’re so absurdly common

vacant faces
brainless strangers

sputtering, stuttering insect language
I’m the creature you created
everyday i grow jaded
calloused and exasperated

if I’ll never be loved
then I’ll be hated

I’m one of the
freaks, the fagots,
the geeks, the savages,
rogues, rebels, dissident devils,
artists, martyrs, infidels …

do we sit still
under attack?

or do we start pushing back?

never back up
never back down

& FIGHT.

RISE
REBEL
RESIST

RISE
REBEL
MAKE A FIST
RESIST

I’m human pollution
I covet retribution
I’m just a big mistake
a defect you can subjugate

your ridicule is just typical antics
spineless, mindless, tragic, fanatic

puritan, bigot
lunatic, hypocrite

To save my soul from disaster
self-destruction could be the answer

masochistic
so sadistic
all they see is another statistic

maybe I’m a misfit, maybe I’m different
it will never be an average existence

If I can’t be loved
then I’ll be hated

it’s family fun time
let’s commit a hate crime

(WE ARE)
the
freaks, the fagots,
the geeks, the savages,
rogues, rebels, dissident devils,
artists, martyrs, infidels …

do we sit still
under attack?

or do we start pushing back?

WAR

RESIST

H8 – Ce nu mai simt

Satul de fete triste
de smecheri inventati
de tot felul de pizde
cu nume de barbati
satul de aparente
de atingeri inocente
satul de idealuri false
de complimente…
vad prea des
copilarii fortate
si delicventi timizi
cu maini incatusate
cand ratatii scriu pe bloguri
rupti de realitate
istoria unui popor
sufocat de lasitate

Refren:

Poti sa-mi dai inapoi
ce numai simt
ca sunt roman
ca reprezint
Poti sa-mi dai inapoi
ce numai simt
ce numai simt

Satul de zdrente
de cocalari sinistri
satul de impotenti politici
catalogati ministri
satul de camatari
legali
de promisiuni uitate
Ne pun la cap
ca pe o arma
cuvantul
libertate
Satul sa-mi tin copilul
departe de adevar
Ca tara lui se stinge
nu are viitor
Mi-e greu sa spun
unei
minti nevinovate
Istoria unui popor
sufocat de lasitate

SEPULTURA – Refuse, Resist

Chaos A.D.
Tanks On The Streets
Confronting Police
Bleeding The Plebs
Raging Crowd
Burning Cars
Bloodshed Starts
Who’ll Be Alive?!

Chaos A.D.
Army In Siege
Total Alarm
I’m Sick Of This
Inside The State
War Is Created
No Man’s Land
What Is This Shit?!

Refuse/Resist
Refuse

Chaos A.D.
Disorder Unleashed
Starting To Burn
Starting To Lynch
Silence Means Death
Stand On Your Feet
Inner Fear
Your Worst Enemy

Resident Evil (Live)

si pentru ca sunt un fan al fratilor mei undeazi, luati aminte linkul de mai jos:)

 

http://ro.stiri.yahoo.com/vladimir-putin-recunoaste-public-rusia-testeaza-arma-care-065700334.html

 

Acum apare intrebarea: tocmai RUSIA????

De ce dracului tocmai Rusia?

Daca erau americancii mai intelegeam ca aia oricum intra’n depresie daca nu sunt luati in seama si nu se vad buricele pamantului, dar rusii?

Da-o-n pizda masii!

Chiar asa?

Adica lor nu le-a zis Milla Jovovich cat de naspa e sa te bati cu zombie si ca lucrurile o pot lua razna pana cand si in film?

 

Oricum, cei care ma cunosc vor fi de acord cu faptul ca eu nu imi voi face probleme deoarece ma’nteleg bine cu ei.

Intrebarea mea este cum dracului are Putin de gand sa-i domesticeasca sau sa le arate care e inamicul de fapt. Adica nu cred ca va umbla un zombie pe campul de lupta groh raah rra aaa ruuuaaa si la un moment dat sa-l opreasca un gradat sa-i spuna “ba, nu aici, du-te-n partea ailalta” si zombie-ul sa se conformeze “da, sa traiti, ma scuzati!”.

 

Cacacisme

Hai sa ne bem cafeluta dimineata citind ziarul invers,

Sa parem interesati de probleme celorlalti,

Sa vorbim juma’-juma’ engleza-romana chiar daca in mare parte suntem analfabeti,

Sa facem revolutii,

Sa ne facem neaparat blog (aici sunt si eu incadrat, recunosc),

Sa folosim blog-ul precum mesageria vocala la telefon (aici nu ma mai incadrez),

Sa fim iubitori si cersetori,

etc

E natura umana, mai ales a noastra, a romanilor cei fututi in cur de americani.

Asa ca paranoia este parca mult mai amplificata decat la surorile noastre homosexuale si obeze, deoarece, pe langa ipocrizie mai apare si elementul cel mai grav existent: prostia dusa la extrem. Desi nu ma consider un om extrem de destept, imi place sa cred ca am fost dus la biserica mai mult decat majoritatea muritorilor din jurul meu. Desigur, nu-mi da nimeni dreptul sa critic, insa, fiind democratie… si tineti cont ca aveam un an si sapte luni cand a picat comunismul, deci nu sunt eu de vina

Incepand cu “S-o fut in gat pe Brigitte Bardot” as vrea sa va explic de ce am refuzat sa semnez petitia impotriva uciderii cainilor fara stapan.

Sunt constient de faptul ca tot din cauza noastra, a oamenilor, au aparut cainii vagabonzi care ne latra, mananca, inghit, etc; modalitatea de constructie si dezvoltarea a situatiei noastre de pe strazi este insa din ce in ce mai deplasata.

Prin acest mod doresc sa le multumesc babornitelor cochete de oras care in momentul in care hingheri vin sa castreze cainii vagabonzi, iar ele ii tin in casa pentru vreo trei patru zile, pana trece bombardamentul, apoi, desigur, le dau drumul inapoi pe strada. Tot danselor doresc sa le multumesc pentru rezultatul actiunilor lor: copii muscati, tineri cu sechele, oameni ucisi datorita atacurilor odraslelor animalice pe care le sterg la cur si nas. De apreciat sunt si actiunile lor de hranire abundenta si de lux a cainilor din jurul blocului, cu calupuri de salam, carnati si alte bunatati, in defavoarea copiilor care mor de foame, batranilor care-si duc zilele de pe o zi pe alta si lista poate continua ca doar o stim cu totii.

NU, nu sunt de acord cu uciderea in masa ai cainilor vagabonzi, insa in acelasi timp imi doresc ca ai mei copii sa nu fie tabarati de ei pe strada, iar eu personal, tin deosebit de mult la gambele, mainile, hainele mele si de ce nu, beregata mea.

Bineinteles, vor aparea genii supreme care vor spune ca daca nu ti-e frica de ei, nu or sa-ti faca nimic, pt CA CAINII simte frica (sa ma exprim putin pe intelesul lor). Mai, oameni buni, frica este frica! Poti sa te caci pe tine si apoi sa te rostogolesti pentru a-l tasa mai bine, daca ti-e frica, nu scapi de ea. Nu poti sa treci pe langa un caine care-n doua labe e cat tine (da!! exista si din astia) si sa spui “da-l’n pula mea ca n-are ce sa-mi faca daca nu eman io miros din ala de frica”.

In plus, au fost oameni ucisi de haite de caini, oameni umpluti de diferite boli, zone prin care treci cu teama doar datorita existentei lor. Si ele sunt tot suflete, insa daca sunteti atat de buni-samariteni, de ce nu-i luati voi in primire, de ce nu-i cresteti sau adoptati pe spinarea voastra? Este simplu sa semnezi petitii, faci apoi semnul crucii, spui Tatal Nostru si ti s-au iertat pacatele.

Iar atunci cand cumperi cate un calup de salam doar pentru a-l da javrei de la colt de strada care alearga oameni dupa miezul noptii, si te pisi pe orfanii care mananca paine mucegaita pe la casele de copii, te transformi in cea mai nedemna javra posibila.

Iubesc animalele, si eu le hranesc, insa in acelasi timp, imi este teama de ele si de ce ar putea face, iar daca alta solutie nu exista pentru a scapa de ele, eu nu am cum decat sa accept si sa ma bucur ca poate intr-o zi copilul meu (sau oricine altcineva) nu va fi pus in pericol de stricaciunile mintilor briliante de dinaintea noastra.

Iar Brigitte Bardot ar putea face gesturi de caritas si prin alte parti, nu numai in Romania construind cotete de caini vagabonzi. Momentan avem probleme mai grave: razboaie, petrol, foamete, moarte…

Cine-i asta… Dean si mai cum ziceai? Koontz?

Pentru a continua utopia inteligentei maxime care ne tradeaza linistea si care de fiecare data incearca sa ne calareasca, pe noi, studentii stupizi, cu o demagogie extrema, am zis sa imi pun niste Pink Floyd in dimineata asta (nu, nu ascult Another Brick in the Wall, vreau ceva mai chill, care sa nu ma influenteze, pentru manelisti: Shine on you Crazy Diamond. Varianta full, daca va intereseaza, aia de 26 de minute in care voi ati ejacula prematuri de treisprezece ori. Stati linistiti, este numar cu ghinion) si sa continui cu un nou capitol in care sa demasc conspiratia Universitatii Prosti Gramada…aaa scuze, Petrol si Gaze Ploiesti.

Eram in primul an de facultate, prima luna a semestrului, prima saptamana chiar, excitat ca dracu’ de faptul ca am mai mult par pubian ca in liceu si de asteptarea fetelor frumoase si la mine in grupa, nu numai la ceilalti:P

Nu stiam ce vreau sa fac in cadrul facultatii alese, nu in totalitate cel putin. Stiam ca citesc mult – insa nu ce trebuie – stiam ce imi place sa scriu – de asemenea, nimic de apreciat – si mai stiam ca imi doresc sa devin un artist desavarsit.

Desigur, primul perete de care m-am izbit a fost reprezentat de dragele mele colege (nu toate, insa marea majoritate) care m-au intampinat inca de la primul seminar cu intrebari gen “Da’ tu ce cauti aici?” sau “Tu ce vrei sa faci cu facultatea asta? Nu ai fi mai potrivit pentru foraj sau petro-chimie, ceva mai pentru nivelul tau?” (DA, dragelor, trebuia sa ma duc acolo! Facultate grea, dar banoasa in final, care se pisa pe toti Cosbucii vostri si pe tampoanele voastre semnate de Eminescu). Ele, fete cuminti, care aproba sexul cu un singur barbat toata viata si doar cel oral si anal inainte de casatorie, imbracate tot timpul clasic, cu nasul pe sus de atatea carti citite, adevarate personalitati culte, care asculta Jazz-ul pentru ca pare cult si muzica clasica pentru a se da mare, nu concepeau cum eu, rockerul care-si dorea adevarata libertate, cu jeansi rupti, bocanci si tricouri cu mesaje expresive, vrea sa se integreze in cercul lor de personalitati. Nu mi-am pierdut timpul cu a le da lor explicatii, rezumandu-ma la a le mentiona ca nu vreau sa fiu amic cu niciuna dintre ele. Fiind o facultate de litere, va dati seama cati baieti erau in serie.

Imi aduc si-acum aminte primul seminar de Teorie a Literaturii (o pierdere de vreme din punctul meu de vedere. O materie care te invata cum sa intelegi o proza sau o poezie. Eu zic ca nimeni nu poate impune asta. O intelegi cum vrei si in functie de tulburarea ta de personalitate).

In sala de curs (mai mizerabila decat cele din liceul tehnic de la care venisem), isi face aparitia seminarista, o studenta care terminase aceeasi facultate inainte sa incep eu cu un an sau doi, care probabil facuse un 69 cu profesoara de curs principala si ajunsese sa invete tinerii cum trebuie sa dai pagina la o carte in mod corespunzator.

Eram entuziasmat insa, de modul in care punea problema la inceput de curs si anume: “As dori ca fiecare dintre voi sa-mi spuna ce autori prozatori si poeti cititi mai des, de pe intreg mapamondul, nu doar din Romania.”

Desigur, din fiecare banca au venit raspunsuri clasice nelipsite de Eminescu. Nu stiam exact daca fetele chiar il citeau, sau daca nu citeau nimic si era singurul nume pe care il puteau rosti atunci (de emotie sau nu).

Cand ajunge la mine, enumar si eu cat am putut de inteligibil pentru ceilalti Stephen King, Dean Koontz, Stine (care mi-a macinat copilaria intr-un mod placut) si Irvine Welsh. Cred ca douazeci si sase de perechi de ochi sau atintit asupra mea mirati, apoi seminarista intreaba extrem de confuza; “Welsh? Cine-i asta… Dean si mai cum ziceai? Koontz? Chiar exista autorii astia sau i-ai spus asa… pe loc?”.

Nu am avut ce raspuns sa-i dau.

Ma intrebam insa cum se poate ca o multime de oameni sa te creada prost in momentul in care le spui ceva de care DOAR ei nu stiu?

Rockerii si manelistii reprezinta categoriile ne-dorite de societate?

Un prieten mi-a spus in vremea facultatii urmatoarea vorba: “De ce nu-ti plac tie manelistii? Si ei si voi, roacarii, sunteti dati la o parte de societate, asa ca ar trebui sa faceti o uniune si sa nu va mai bateti, scuipati, si, mai ales, sa nu va mai exprimati dorintele arzatoare de a va cunoaste mamele, surorile, neamurile, etc?!”

Era o gluma.

(Sper)

Am observat insa ca maneaua nu mai e la moda, chiar daca se aude puternic din apartamente, din masinile bengoase, Taraf TV are audienta. Pentru a continua contractul de prostire a populatiei, maneaua a ales sa faca o fuziune strasnica, cu o alta putere nationala (si nu numai) a muzicii perfecte: muzica de club. Daca in urma cu cativa ani nu faceai diferenta intre rapperi si manelisti pentru ca erau tot o apa si-un pamant, acum industria muzicii de cacat a mai inghitit o fereastra care lua amploare (un fel de pisat urat mirositor al existentei fonice) si anume muzica electronica de club. Play-list-ul unui manelist in momentul de fata contine melodii de la Salam, Guta, etc; cele mai tari hit-uri de la Bug Mafia si Sisu, Puya, etc; si melodii house, iar ei sunt recunoscuti in societate ca fiind house-ri, si nu cocalari.

Eu cred ca sunt sub acoperire si lucreaza in domeniul inteligentei, la spionaj si contraspionaj. Inteligenta – un cuvant care nu are ce cauta in context.

Din punctul meu de vedere, exceptand personajele din alta rasa (stiti la ce ma refer), cred ca exista decat doua categorii principale ale manelistilor:

1. Cei hardcore – aia care asculta maneaua la maxim, o fredoneaza cu placere pe strada, poarte jeansi luati din obor marca Adi de Vito, si apar pe cocalari.com. Sunt aia carora nu le e rusine cu ceea ce sunt si asculta, ba chiar se mandresc in prostia lor ca au ajuns la un asemenea nivel de retardizare. Totusi trebuie respectati pentru ca – precum spunea invatatoarea mea prin clasa a patra – lumea are nevoie si de gunoieri, spalatori de geamuri, etc.

2. Cei sub-acoperire – aia carora le e putin rusine cu faptul ca sunt manelisti, recunoscand asta doar in cercurile restranse ale cultului lor. In societate, ei sunt house-ri sau “asculta de toate” chiar si un pic de Don’t Cry ala de la Ganz. Desi poarta aceiasi jeansi, pantofi luciosi sau puma de obor, se geleaza si din miscari sau din pozele de feisbuci miroase de la distanta a rasa speciala, la detaliile personale, la domeniul muzica, nu apare Salam sau Sorinel, ci Tiesto, Sisu si Puya sau Inna. Rasa lor este una extrem de interesanta, care in domeniul personal altceva in afara de muzica lor infecta nu mai cunosc, iar in lumea de-afara sunt un pic transformati.

Din ce in ce mai multi oameni inchid casetofonul masinii si dau pe radio atunci cand intra in oras, cand iau pe cineva la ocazie, sau e aglomeratie pe drum e cald afara si sunt nevoiti sa lase geamul deschis.

Sunt sigur ca este un lucru benefic pentru noi, bietii muritori, dar…

 

Ce sa inteleg din asta? Ca pana cand si lor le e rusine cu muzica pe care o asculta?

Asa sa v-ajute Dumnezeu!

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=EjYHHhGMF8Y

 

Recomand vizualizarea acestui videoclip de mai multe ori. Poate e vreo injuratura care v-a scapat.

Parerea mea despre biserica ( “virgula” ca institutie) o stiti, deci nu are rost sa mai spun cata scarba imi provoaca barbosul ala care nu-si merita straiele pe care le poarta si cat mi-as fi dorit sa il pocneasca cineva cu atata forta incat sa-i sara barba ai stufoasa de pe mutra.

Ce ma intriga pe mine e altceva.

Din punctul meu de vedere, ceea ce face el este “deranjarea linistii publice” pentru care se ia amenda in functie de gravitatea acesteia. Avand in vedere dorintele preotului de a-si baga si de a-si scoate, de a se inmulti in gura jandarmului sau de a aduce numai vorbe de duh la adresa omenirii, cred ca amenda s-ar fi ridicat la o suma maricica si cred ca in mod normal, burtosii aia de la patriarhie i-ar fi adus si o mustrare publica si poate chiar pierderea locului de veci… aaaa scuze, munca.

Daca in locul preotului plasam un personaj mai tinerel (dam doar un exemplu) care isi iese din minti din diferite motive umane sau nu, scotand cuvinte precum personajul din filmuletul de mai sus, cu siguranta era si batut, avea si amenda si dosar penal pentru cine stie ce ultraj la unghia degetului mic al jandarmului care-si face aparitia precum Voda prin loboda.

Nu stim deznodamandul filmuletului de mai sus.

Hai sa fim seriosi, chiar credeti ca ninja ala a patit ceva?

Nu.

Pentru ca tot ce face este din punct de vedere divin, chiar si injuraturile alea. Adica viza-i viza frate! A pierde calatoria in Caraibe pe banii statului si ai nostri datorita porcilor care nu-i da viza, e lucru mare si de blestemat.

Acum ne uitam in trecut si stim sigur ca nenea asta in straie bisericesti era acel umil cu ochi blajini care spune povete Duminia la biserica si impartaseste prostimea pentru a tine la un nivel retardizat populatia din jur. Cu siguranta el nu face sex in grup, anal, nu se uita la filme porno, nu ii sclipesc ochii dupa bani, nu a luat spaga decat sub forma de pomana, nu joaca barbut si mai ales nu injura.

Desigur, intotdeauna trebuie sa apara un corect care sa comenteze. Cititi comentariile de pe youtube. Corectul e ala care scrie cu diacritice, iar katatoniczombie sunt eu:D

Sa vorbim despre iertare

Astazi s-a-ntamplat…

…sa stau in statia de autobuz pentru a astepta 30-ul cu dragostea in varful degetului mijlociu de a ajunge la servici. Si pentur ca sunt norocos, intarziam. Si pentru ca norocul meu sa fie complet, veneau toate traseele posibile in afara de 30, printre care si un troleu (202) din care coboara o mini-grupare de controlori (ii cunosc desigur, pentru ca intr-o viata de tanar roacar sau punkist – depinde in ce stadiu ma aflam – treci prin interactiuni care mai de care mai placute precum intalnirile cu jandarmii (animalele Romaniei), politia (inutilitatile Romaniei), paznicii de parcuri si mall (inutilitatile II ale Romaniei) si controlorii (curvele Romaniei)…

(si pentru ca sunt instabil, dau dintr-una in alta si va recomand filmul Kontrol, e o chestie ungureasca de underground care este de vazut intr-o viata. desigur, daca suferiti de nationalism si sunteti fani twilight, ramaneti in perfectiunea voastra si pisati-va pe mine)

…si desigur, aia prinsi, printre care si o alta mini-grupare de tigani (tocmai ei, da’ de ce oare?). Inarmat cu pixul in mana, unul dintre controlori, foarte bine-cunoscut de mine pentru ca imi futuse o amenda in urma cu vreo doi ani, luandu-ma tare cu chestii gen “voi roacherii astia, nu prea serviti bilete”, se tot dadea zmeu in mijlocului minoritatilor noastre dragi, pana cand unul dintre ei, bulibasa cred, il ia deoparte p-asta cu “hai fratioare sa ne-ntelegem”, cam cum fac ei de obicei. Bineinteles ca ochii mei dragi au fost furati de imaginea nationalista ce se desfasura la cativa metri de mine, asa ca nu m-am sinchisit sa ma ascund si am privit ca un neam prost cum bulibasa explica teoria chibritului cu gesticulari de exceptie, de parca s-ar fi aflat omul pe Scena Nationala din Viena, ca un mare dirijor. Controlorul il privea cu ingaduinta pentru ca apoi sa-i dea drumul, iertandu-l.

Pune-te in locul lui Iisus!! ! ! El ce-ar face?????

Tot astazi am trecut printr-o experienta superba in marea noastra comunitate de bloagari, in care am citit o postare de-a dreptul dramatica, ajungand in final la comentariile acesteia care erau parca mai dramatice ca postarea. Postarea era legata de o poveste de viata, iar comentariile oferite cu suspin si binefacere, din bunavointa si iubire, de parca toti s-ar fi transpus in povestea citita (na! ca m-am repetat). Printre ele insa, apareau si recomandarile calduroase de a ierta persoanele negative care in trecut au general calvarul apocaliptic al detinatorului blogului respectiv. Asa ca am lasat si eu un comentariu in care mi-am permis sa folosesc cuvinte si sintagme precum “imi trag”, “coaie”, “cur” sau “ipocriti”.

Tovarasii nu au apreciat manuscrisul, asa ca al meu comentariu a fost un pic modificat.

Iertare.

Haideti sa iertam.

Ganditi-va la profa de mate din liceu care v-a lasat corigenti si a starnit o saptamana de scandal din partea lu tactu si o palma de la ma-ta. Iertati-o!

Ganditi-va la soferul de autobuz care a mers atat de incet in ziua in care v-ati primit prima mustrare scrisa la servici. Iertati-l si p-ala!

Ganditi-va la cocalarul ala care te-a batjocorit in autobuz cand erai putoi, care te-a tras de par si ti-a ciupit gagica de cur. Iertati-l!

Si cred ca lista poate continua.

Atunci hai sa ne gandim la adevaratele iertaciuni ce erau invocate de mai marii filosofi de pe blog-urile romanesti in zilele noastre.

Hai sa-l iertam pe tatal vitreg care m-a lasat cu sechele cand eram fetita de sase ani pentru ca-si plimba pula peste urechile mele si s-o iertam si pe mama care nu m-a crezut cand ii spuneam! De asemenea, merita de doua ori iertata pentru ca atunci cand a inteles adevarul nu i-a turnat verde de paris pe gat cacatului de barbacsu, nu i-a taiat coaiele si i le-a pus in gura si nu si-a impodobit camera cu intestinele lui, alegand doar sa se desparta de el! Haide sa-l iertam pe jandarmul ala care a batut zeci de oameni nevinovati printre care si pe batranul tata care venea de la paine! Haide sa-l iertam pe baiatul de bani gata care a condus drogat la volan, a omorat un copil pentru ca apoi sa fie achitat pentru ca taticu’ lui il cunostea pe primar, presedinte, sau poate cine stie, pe Nostradamus! Haide sa iertam guvernul pentru ca-si bate joc de popor si pe ungurii care se imbraca in negru de ziua nationala a Romaniei, pe teritoriul Romaniei; si in final, de ce nu, haide sa-l iertam pe Mutu ca a ratat penalty-ul cu Italia de la ultimul Euro la care am participat si pe americani ca se pisa pe noi oricand, intrand oriunde le miroase nasul ala de heroinari impotenti a petrol!

Haide sa iertam tot ce misca, sa ne apucam de maini, sa dansam o hora mare a fericirii si sa ne imaginam ca bombele alea atomice de la Nagasaki si Hirosima au fost de fapt pocnitori cu vata de zahar si ca foametea din ziua de azi este doar o gluma cu camera ascunsa.

 

PS: presupun ca trebuie iertata si baba aia care dadea carne de mancare la o satra de caini vagabonzi si care mi-a spus ca o sa cresc un drac de fapt, atunci cand mi-am bagat pula in mainile ei pentru ca mancarea aia ar fi putut s-o ofere copiilor de la orfelinat, nu cainilor care au omorat oameni pe strada. Pana la urma nu e vina cainelui, ci a oamenilor ca bosorogimea de oras din ziua de azi care-i ascunde atunci cand cei de la hingheri vin sa-i castreze. De aceea am ajuns sa dam legi de a-i ucide, in loc de a-i castra.